Tratamentul cu benzoilperoxid în acnee vulgară

Benzoilperoxidul face parte din grupa preparatelor locale utilizate pe scara largă în tratamentul variatelor forme de acnee vulgară (coșuri). Această utilizare se bazează pe proprietățile sale antibacteriene și antiinflamatorii, precum și pe efectul său comedolitic (de opunere la dezvoltarea comedoanelor - leziunile primordiale în acneea vulgară). Preparatele cu benzoilperoxid pot fi utilizate atât singure cât și în combinație cu antibioticele topice sau cu retinoizii topici. Utilizarea benzoilperoxidului în combinație cu antibiotice locale de tip eritromicină sau clindamicină este bine tolerată iar efectele sunt sinergice.

Un aspect foarte important legat de utilizarea benzoilperoxidului în tratamentul pacienților cu acnee vulgară (coșuri) este faptul că Propionibacterium acnes nu dezvoltă rezistență la acest produs antibacterian.

Prima utilizare a benzoilperoxid în tratamentul erupțiilor de tip acneiform este citată în 1934 deși utilizarea preparatului pentru variate afecțiuni cutanate a fost inițiată de Loevenhart în 1905.

În 1958 Fishman a introdus benzoil peroxidul pentru tratament în acnee vulgară. Importanța utilizării benzoilperoxidului în tratamentul acneei vulgare (tratament pentru coșuri) a crescut concomitent cu dezvoltarea recentă de tulpini de Propionibacterium acnes rezistente la variate preparate antibiotice.

Benzoilperoxid este disponibil atât în variate concentrații cât și sub diferite forme de tip gel, loțiune, soluție, cremă, săpun, gel de curățare. De asemenea, este disponibil și sub forma de combinații cu alte produse anti acnee.

Benzoilperoxidul este un produs lipofilic și penetrează la nivelul foliculului pilosebaceu. La nivelul tegumentelor se eliberează oxigen liber și acid benzoic (care este eliminat la nivel renal).

Practic, în cazul pacienților cu acnee vulgară benzoilperoxidul acționează asupra a trei mecanisme implicate în procesul de dezvoltare al leziunilor respectiv infecția cu Propionibacterium acnes, formarea comedonului și reacțiile inflamatorii.

Creșterea importantă a tulpinilor de Propionibacterium acnes rezistente  la variate antibiotice a condus la scăderea eficienței tratamentului antibiotic la pacienții cu acnee. Combinația benzoil peroxid - antibiotic are un dublu efect, respectiv prevenirea apariției de rezistență la Propionibacterium acnes și reducerea numărului de tulpini de la suprafața pielii rezistente la diferite antibiotice. De exemplu, BPO reduce nivelul de eritromicină necesar pentru inhibiția Propionibacterium acnes cu peste 50%, atunci când sunt folosite în combinație.

Benzoil peroxid poate determina dermatită de contact iritativă, dependentă de cantitatea și tipul de produs utilizat, de concentrație și de formula vehiculului. De asemenea. BPO poate determina albirea hainelor și a părului și pacienții trebuie să țină cont de această posibilitate.

Comentariu doctor Clătici Victor Gabriel, medic primar dermatolog : BPO este unul dintre cele mai eficiente și utilizate preparate locale la pacienții cu acnee vulgară (coșuri). Utilizarea sub stricta supraveghere a medicului curant și prezentarea la consulturile periodice este foarte importantă pentru a obține rezultatele dorite de la tratamentul administrat.