Rolul zincului în organismul uman. Efectele favorabile ale zincului la pacienții cu acnee vulgară (coșuri)

Zincul (Zn) este unul dintre cele mai importante oligoelemente din organismul uman, el având un rol critic în peste 200 de enzime dependente de zinc care intervin în metabolismul lipidic și proteic, în sinteza și degradarea acizilor nucleici. Aportul de zinc prin alimentație depinde de conținutul de proteine al alimentului respectiv. Zincul se găsește în nuci, cereale integrale, legume verzi și scoici. Necesarul zilnic variază între 3 și 25 mg în funcție de vârstă.  Există date științifice care sugerează rolul jucat de zinc în vindecarea rănilor, buna funcționare a sistemului imun și reproducător precum și de reducere a riscului de boli cardiovasculare. Ca urmare a proprietăților antioxidante, se presupune un rol al zincului în fotoprotecție și în reducerea efectelor negative exercitate de radiațiile ultraviolete (UVA și UVB) precum și reducerea riscului de cancer, dar studiile largi evidence-based lipsesc.

Deficiența de zinc are cauze genetice și dobândite. Forma genetică se numește acrodermatitis entheropatica și este o formă cu transmiterea autozomal recesivă. Manifestările cutanate clasice de acrodermatitis entheropatica sunt dermatită (cu afectarea zonelor periorificiale) și alopecie, la care se asociază și diaree. De asemenea, unii pacienți prezintă și fotofobie.

Forma dobândită de deficiență de zinc este rezultatul unui consum redus de zinc ( inclusiv ca urmare a conținutul diminuat de zinc din laptele matern), o cantitate mare de fibre în alimentație ( care se asociază cu fitați cu efect de ,,furt,, asupra mineralelor din hrana consumată) și exercită efecte nedorite asupra absorbției zincului, sau cu sindroame de malabsorbție. de asemenea, deficiența de zinc este asociată cu alcoolism, infecție HIV, insuficiență renală cronică, variate forme de cancer, sarcină sau utilizarea de medicamente. De asemenea, deficiența de zinc poate fi asociată cu un deficit proteic în alimentație sau cu anumite,,obiceiuri,, alimentare mai particulare.

Manifestările clinice ale deficitului dobândit de zinc sunt asemănătoare cu cele din forma genetică, respectiv triada ,,dermatită, diaree, alopecie,,. Pacienții cu deficit de zinc mai pot prezenta piele uscată și aspră, erupții tip dermatită seboreică la nivelul feței și perianal, vindecarea cu întârziere a rănilor, creșterea susceptibilității la infecții, anorexie, tulburări ale gustului, anomalii ale sistemului imun și chiar efecte la nivelul gonadelor și întârzierea pubertății. Unii pacienți prezintă și modificări ale unghiilor, iar în anumite situații apar blefarită și conjunctivită, cheilită și stomatită.

În ceea ce privește rolul zincului în acnee vulgară (coșuri) încă din 1977 a fost observat faptul că la pacienții cu acnee vulgară severă nivelul în sânge al zincului și proteinei care transportă vitamina A sunt reduse (Michaëlsson G, Juhlin L, Vahlquist  A. Effects of oral zinc and vitamin A in acne. Arch Dermatol 1977;113:312-336). De asemenea, dieta cu nivele reduse de zinc poate agrava sau activa acneea vulgară, în special formele cu leziuni pustuloase. Aceste informații sunt confirmate de numeroase publicații care prezintă exacerbarea leziunilor de acnee în cazul unei diete parenterale reduse în zinc (Van Vloten WA, Bos LP. Skin lesions in acquired zinc deficiency due to parenteral nutrition. Dermatológica 1978;156:175-183).